1. Treptele inchinaciunii  2. La rascruce  3. Din putinul tau

1.  Treptele inchinaciunii

iguana
iguana si marea
iguana si tu-
ce ma deapan in nestirbitul cuvant a fost
noi toti fiecare
ce ma croiesc in fiece zi
in fiece post-
inca o zi inca o zi
inca o zi Alexandre
si marea...

se face tot mai tarziu
pe coralul pulpei celebre
de iguana si tu
scara cumparata spre cer
a noastra a tuturora
urcandu-ma se pare
spre inchinare
in inchinare

inca o zi Alexandre
de tine se sprijina marea
inca o zi cu soare si vant
cu sare in gura
cu planset de copil
cu talpi sangerande in chipul tau
Alexandre
chip de nisip
nascut in mare

se face tot mai tarziu
in ultimul meu mers fara de pleoapa
in ceea ce este in ceea ce va fi
cu sau fara iguana
cu minusculi crepusculi
ai sangelui tau Alexandre
tintuiti in scoici rotunde de otel
nasteri ale marii ca Mama.

2. La rascruce

ieri eram un cal mohorat cu gura plina
inghesuit in bocanci murdari
netuns neras
cu mare coada de fildes
impleticit in fum de tigara deasa si-n jonglerii cu zapada


ieri eram ca un fel de a fi fara oprire
si ma rugam sa fiu oprit
la intretaierea dragostei noastre
atat de nebanuita atat de sortita de a fi
avand viatza


de-ai fi vazut cal prefacut
cu iarba-n narile mari si stufoase
ce-ai fi ras pe indelete atunci tu
femeie!

ce te-ai fi podit de ras
ce te-ai mai fi intarcat!
ce m-ai fi muscat!
ce m-ai fi coapsat!
m-ai fi tuns cu foarfecele de oi
m-ai fi stans de mijloc
si m-ai fi albit in pantece


o de te-ai fi oprit!
opreste-te!
opreste-ma!
inca te mai iubesc!
neroado!neroado!


de-ai fi vazut un cal mur
dar calcat pe zapada
ce l-ai fi ascuns sub tine tiutoareo
ce l-ai fi strans atat de tare
atat de cald si moale
de s-ar fi prefacut in cuva
pusa undeva la pastare.


o de te-ai fi oprit neroado!
o , opreste-te neroado
!opreste-te!


cine ce spune ca mint?
cine ce mint?
eu calul purtator al neopririlor noastre
opreste-ma sa ma respir

sa mai respir
sa ne respiram
in sunetul aerului rece
naroado!

3. Din putinul tau

din putinul tau,pasare,
da-mi putinul tau-
lovirea-n apele goale,
perfectiunea pielii,
a intregului plan
deochiat.

Ea nu-mi va spune nimic;
Febra coronara –
Sarut de pasare,
Cantec de pasare,
Din putinul tau
Da-mi sa am,
Sa ma intind pe maini,
Sa ma ocru,
Sa ma ou.
Da-mi cat de putin,
Atat de putin
Doar aripa sa o respir,
Sa ma inalt aproape.

Ea nu va fi la fel,
Caci va fi pana.
Ea sa va sfarsi in ochi
Zburat de pasare
Se va zbate
Si se va miscora
In orizont.

Din putinul tau pasare
Da-mi sa ma incerc
In inaltare
Din putinul tau
da-mi inca un putin-
mersul pe aripi
si aripi de goale.