Printr-un concurs de imprejurari am ajuns miercuri seara la Teatrul de Vara din Jupiter pe scena caruia se desfasoara ineditul eveniment prezentat ca fiind un adevarat maraton al teatrelor din Romania. Nu stiam ce se va intampla in acea seara, pe acea scena si cand am aflat ca Tudor Gheorghe va sustine un concert, fara lipsa de respect fata de cel pe care oricum il consideram un artist, am fost putin dezamagita pentru ca nu sunt amatoare a genului muzical pe care il practica. Aveam sa-mi dau seama mai tarziu ca pana in acel moment am fost cel mai agresiv ignorant, genul care refuza din start fara sa incerce sa aprofundeze macar putin. S-a umplut sala, s-a lasat o dulce si racoroasa seara si scena s-a luminat. Intai la propriu.
De la primele cuvinte pe care Tudor Gheorghe le-a adresat publicului, am simtit ca ceva este in "neregula". Cu mine. "Cumva imi place? Sau ma atrage necunoscutul?". Mi-am raspuns rapid la intrebare, cand mi-am dat seama ca scena se luminase si la figurat. Cei care il asculta pe Tudor Gheorghe sunt cei fericiti care au stiut sa-i simta talentul de la bun inceput. Eu, pana atunci o ignoranta, nu voi sta sa va spun ce si cum a cantat. Stiti voi mai bine. Vreau doar sa le descriu celor ca mine, ca mine, cea de dinainte de Tudor Gheorghe, ce am experimentat in cele doua ore de concert. In primul rand va voi spune ca nu a fost doar un spectacol muzical. A fost o lectie. O lectie de viata, de istorie, de filosofie si de muzica.
Toate predate in doua ore, prin intermediul muzicii si al dialogului cu publicul, de maestrul Tudor Gheorghe. Acesta a invata publicul sa faca diferenta dintre muzica de mahala, adevarata si vechea muzica de mahala si muzica dramatica. A demonstrat simplu si fara loc de indoieli, ca un artist adevarat simte fiecare fibra a notei muzicale, in cazul sau si o transmite direct si clar catre public. Am avut senzatia ca m-am nascut, nu din nou, cumva peste ceea ce eram deja, dar de data aceasta cu ochii larg deschisi si privind intr-o noua directie.
Ma simteam cumva asezata pe nori moi in timp ce notele muzicale si vocea artistului imi alergau jucause prin par, apoi le inspiram cu pofta cu care mirosi un proaspat trandafir de gradina, ele imi ajungeau in suflet si imi alergau prin vene. Ma aflam, ba pe un camp verde, curat, din alte timpuri mai proaspete si mai inmiresmate, ba intr-un han, alaturi de Anton Pan, ba clare pe un cal, gonind catre mandruta din cantul lui Tudor Gheorghe. Vocea sa, care lua diferite chipuri pentru mine, impletita simplu si frumos cu notele intrumentelor manuite impecabil de artisti, ma transportau in locuri diferite, in timpuri diferite, ba chiar in trupuri diferite. Muzica lui Tudor Gheorghe, vocea sa, sunt adevarate portaluri in timp, prin care nu este deloc greu sa calatoresti. Trebuie numai sa-ti lasi sufletul deschis. Am realizat ca unele alegeri in viata trebuie sa depinda de decizia sufletului, pentru ca acolo se afla centrul trairilor spirituale. Nu am devenit un fan al muzicii populare sau de mahala. Dar am fost ajutata sa inteleg, am mai crescut un nivel si am mai invatat o lectie. Asa ca va indemn sa aveti curaj sa va deschideti sufletul mai des, la fel si mintea si sa lasati sa patrunda in voi viata, in toate aspectele ei.
Aveti ocazia sa faceti acest lucru acum, participand la maratonul teatrelor care se desfasoara la Jupiter. Stiu ca pare departe, stiu ca unii considerati ca sunteti prea tineri si ca teatrul este mai mult pentru cei mai batrani. Dar va spun sincer ca va inselati. Incercati o singura data, fiti relaxati si deschisi, luati acest lucru ca pe o provocare si in timpul spectacolului analizati sentimentele pe care le experimentati. Cu siguranta fiecare dintre voi este talentat la ceva: la desen, la a scrie poezie sau proza, poate va place sa faceti poze, orice, nu stiu.
Ceva trebuie sa fie. Va provoc la un test. Atunci cand sunteti la o piesa de teatru, la un concert de muzica de orice gen, la opera, balet, orice, incercati sa vizualizati ceea ce simtiti si sa va ganditi cum ati scrie o poezie despre trairile pe care le aveti atunci, la cum ati transpune intr-o fotografie sentimentul, la ce culori ati folosi intr-un desen pentru a descrie ce ati experimentat sau cum ati imbina notele intr-o melodie. Operele de arta se nasc din viata, si este o arta sa-ti traiesti viata.
Sursa: tomisnews.ro
